săditor definitie

2 intrări

12 definiții pentru săditor

SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. – Sădi + suf. -tor.
SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. – Sădi + suf. -tor.
SĂDITÓR1, săditoare, s. n. Băț cu care se fac găuri în pămînt cînd se sădește.
SĂDITÓR2, -OÁRE, săditori, -oare, adj. 1. (Și substantivat) Care sădește. Trăiam cu săditorii visul galeș al Floridei. M. I. CARAGIALE, C. 40. 2. Potrivit, bun pentru a fi sădit, de sădit. Materiale săditoare valoroase pentru toate plantele cultivate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 8/1.
săditór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. săditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. săditoáre
săditór2 (instrument) s. n., pl. săditoáre
săditór adj. m., (persoană) s. m., pl. săditóri; f. sg. și pl. săditoáre
săditór (instrument) s. n., pl. săditoáre
SĂDITÓR s. 1. v. plantator. 2. (TEHN.) plantator. (~ul este o unealtă agricolă.)
SĂDITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care sădește; care plantează. /a sădi
SĂDITÓR2 ~oáre n. Unealtă în formă de țăruș, cu care se fac gropițe la sădit; plantator. /a sădi + suf. ~tor
SĂDITOR s. 1. plantator, (înv.) răsăditor. (~ de viță de vie.) 2. (TEHN.) plantator. (~ este o unealtă agricolă.)

săditor dex

Intrare: săditor (adj.)
săditor adjectiv substantiv neutru
Intrare: săditor (s.m.)
săditor substantiv masculin substantiv neutru