SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. -uleț.

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. -uleț.

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; sac mic în care se țin diferite lucruri, în care se pune brînză la scurs etc. De coviltir atîrnau înăuntru pe ici, pe colo, săculețe cu de-ale mîncării. CAMIL PETRESCU, O. I 10. Aoleu, o punguliță!... Ba-i un săculeț cam greu! HASDEU, R. V. 10. Făina pentru mămăligă se ține în săculețe de pînză de cîlț. ȘEZ. V 5. ♦ Sacoșă în care țin femeile banii, batista etc. Cu un săculeț plin cu nimicuri femeiești pe o mînă... cucoana Marieta era gata de drum. HOGAȘ, H. 103.

săculéț s. n., pl. săculéțe

săculéț s. n., pl. săculéțe

SĂCULÉȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbâltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfâlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgârnă. (~ pentru scurs brânza.)

SĂCULÉȚ s. v. scrot.

SĂCULÉȚ ~e n. 1) (diminutiv de la sac) Sac mic (de celofan sau alt material), folosit pentru împachetarea cumpărăturilor; pachet. 2) pop. Traistă din pânză foarte rară pentru scurs brânza. /sac + suf. ~uleț

săculéț n., pl. e (d. sac. D. rom. vine ngr. sakkulltsa). Sac mic saŭ pungă maĭ mare. – În est săcultéț, n., pl. e și teáță, f., pl. -tețe.

săculeț s. v. SCROT.

SĂCULEȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbîltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfîlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgîrnă. (~ pentru scurs brînza.)