săcriu definitie

28 definiții pentru săcriu

SĂCRÍU s. n. v. sicriu.
SECRÍU s. n. v. sicriu.
SICRÍN s. n. v. sicriu.
SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat; coșciug, raclă. 2. (Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [Var.: săcríu, secríu, sicrín s. n.] – Din magh. szekrény.
SĂCRÍU s. n. v. sicriu.
SECRÍU s. n. v. sicriu.
SICRÍN s. n. v. sicriu.
SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat; coșciug, raclă. 2. (Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [Var.: săcríu, secríu, sicrín s. n.] – Din magh. szekrény.
SĂCRÍU s. n. v. sicriu.
SECRÍU s. n. v. sicriu.
SICRÍN s. n. v. sicriu.
SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă, de obicei de lemn, în care se așază mortul pentru a fi înmormîntat; cosciug, raclă. Privește cu luare-aminte în groapa unde e coborît sicriul tatălui său. SADOVEANU, E. 258. În lumina lină a după-amiezii... trecea lin dricul alb, cu sicriul alb, sub coroanele albe. C. PETRESCU, O. P. I 72. Nu-mi trebuie flamuri Nu voi sicriu bogat. EMINESCU, O. I 216. 2. Ladă, cutie. Acum mobilele au plecat închise în sicrie de lemn. C. PETRESCU, C. V. 356. Sicriul cel în care se dădea orz la cai... sta în preajma fîntînii într-o rînă și spart la o coastă. SADOVEANU, F. J. 228. ♦ Scrin, dulap. – Variante: (învechit) săcríu (CREANGĂ, P. 323, NEGRUZZI, S. I 32), secríu (ALECSANDRI, P. II 121, NEGRUZZI, S. I 11), sicrín (ODOBESCU, S. II 236) s. n.
sicríu (si-criu) s. n., art. sicríul; pl. sicríe
sicríu s. n. (sil. -criu), art. sicríul; pl. sicríe
SICRÍU s. coșciug, (rar) sarcofag, (înv. și pop.) raclă, (pop.) scândură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copârșeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. și Maram.) sălaș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scânduri.
SICRÍU s. v. comodă, cufăr, cutie, dulap, garderob, ladă, scrin, sertar, șifonier.
SICRIUL LÉGII s. v. chivot.
SICRÍU ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; coșciug. [Sil. si-criu] /<ung. szekrény
sicriu n. Mold. 1. ladă, cutie de lemn: biblioteca uitată în sicriul ei NEGR.; Sicriul legii, chivotul; 2. coșciug: ne pune în încăperea aceluiaș sicriu EM. [Vechiu-rom. secriu = ung. SZEKRÉNY, ladă (din lat. SCRINIUM; pentru sensul 2, cf. coșciug].
secriŭ n., pl. ĭe și urĭ (ung. szekrény, ladă. V. scrin). Ladă (cufăr) de lemn (Mold.). Ladă de pus morțiĭ (coșcĭug, raclă, tron, copîrșăŭ). Secriu legiĭ, chivotu, arca alianțeĭ. – În Mold. sud secriŭ, în nord săcriŭ. În Munt. sicriŭ. Vechi -criĭ. La Hațeg săcrin, ladă obișnuită.
sicríŭ V. secríŭ.
sicriu s. v. COMODĂ. CUFĂR. CUTIE. DULAP. GARDEROB. LADĂ. SCRIN. SERTAR. ȘIFONIER.
SICRIU s. coșciug, (rar) sarcofag, (înv. și pop.) raclă, (pop.) scîndură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copîrșeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. și Maram.) sălaș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scînduri.
sicriul legii s. v. CHIVOT.
săcríu, săcrie, (sacriu), s.n. – (reg.) Sertarul de sub tăblia mesei; puiuț, fiioc. – Din sicriu „ladă, cutie” (< magh. szekreny „dulap”) (MDA). În Maramureș, „acela pentru morți e numit copârșeu”, der. din magh. koporsó.
secríu, secrie, s.n. – (reg.) Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstrează hainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop, 1984: 47). – Din magh szekrény „ladă” (Șăineanu, Scriban, MDA).
săcríu, săcrie, (sacriu), s.n. – Sertarul de sub tăblia mesei; puiuț, fiioc. – Din sicriu „ladă, cutie” (< magh. szekreny „dulap”); În Maramureș, „acela pentru morți e numit copârșeu”, der. din magh. koporsó.
secríu, -e, s.n. – Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstrează hainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop 1984: 47). – Din magh szekrény.

săcriu dex

Intrare: sicriu
sicriu substantiv neutru
  • silabisire: -criu
săcriu
secriu
sicrin