săcela definitie

8 definiții pentru săcela

SĂCELÁ, săcelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A țesăla un animal. – Cf. țesăla.
SĂCELÁ, săcelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A țesăla un animal. – Cf. țesăla.
SĂCELÁ, săcelez, vb. I. Tranz. (Mold.) A țesăla. (Fig.) Nu v-am săcelat astăzi. CREANGĂ, A. 37.
săcelá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 săceleáză
săcelá vb., ind. prez. 1 sg. săceléz, 3 sg. și pl. săceleáză
A SĂCELÁ ~éz tranz. reg. (cai sau vite cornute) A curăța cu săceala; a țesăla. /Din săceală
săcelà v. Mold. a țesela: nu v’am săcelat astăzi CR. [Tras din săceală].
cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla.

săcela dex

Intrare: săcela
săcela verb grupa I conjugarea a II-a