SĂBIÁ, săbiez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.

SĂBIÁ, săbiez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.

SĂBIÁ, săbiez, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A tăia cu sabia.

săbiá (a ~) (înv.) (-bi-a) vb., ind. prez. 3 săbiáză, 1 pl. săbiém (-bi-em); conj. prez. 3 să săbiéze; ger. săbiínd (-bi-ind)

săbiá vb. (sil. -bi-a), ind. prez. 1 sg. săbiéz, 3 sg. și pl. săbiáză, 1 pl. săbiém (sil. -bi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săbiéze; ger. săbiínd (sil. -bi-ind)

SĂBIÁ vb. (reg.) a săbui. (Îl ~ pe dușman.)

săbiá, săbiéz, vb. I 1. (înv. și reg.) a tăia cu sabia, a sabra, a săbui. 2. (refl., reg.; în forma: săbii) a se ascuți, a se îngusta ca o sabie.

săbiéz v. tr. (d. sabie). P.P. Taĭ cu sabia.

*SĂBIA vb. (reg.) a săbui. (Îl ~ pe dușman.)