SĂBĂRÉLUL s. n. art. Dans popular răspândit mai ales în Muntenia; melodie după care se execută acest dans. – Sabar (n. pr.) + suf. -el.

SĂBĂRÉLUL s. n. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Sabar (n. pr.) + suf. -el.

SĂBĂRÉL, săbărele, s. n. Numele unui dans popular; melodia după care se dansează. Foicică d-anghinare, Cît mi-e Argeșul de mare, Haz ca săbărelul n-are. La HEM. Săbărelu-i linișor, parcă-mi cîntă tot de dor! TEODORESCU, P. P. 305.

săbărélul (dans) s. n. art., neart. săbărél

săbărélul (dans) s. n. art.

săbărél (-le), s. n. – Dans tipic din Munt. De la Sabar, rîu în Munt.

săbărél n., pl. e (d. rîu Sabar, afluent al Argeșuluĭ). Munt. Un dans popular și melodia luĭ: Cît e Argeșu de mare, haz ca Săbărelu n’are!