sâsâitură definitie

9 definiții pentru sâsâitură

SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet carcteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.
SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.
SÎSÎITÚRĂ, sîsîituri, s. f. Zgomot asemănător sunetului scos de șerpi, gîște etc.; sîsîit. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată și prelungită a sunetului «s» (cu scopul de a obține liniște). Freamăt neîncetat și sîsîituri, în vreme ce pe scenă domni în fracuri discutau. DUMITRIU, B. F. 160.
sâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri
sâsâitúră s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri
SÂSÂITÚRĂ s. 1. v. șuierătură. 2. v. sâsâit.
săsăitură f. șuierătură.
sîsîitúră f., pl. ĭ. Sîsîĭală, sunet sîsîit.
SÎSÎITU s. 1. fîsîitură, șuierătură. (~ de șerpi.) 2. sîsîială, sîsîit. (Se aude o ~.)

sâsâitură dex

Intrare: sâsâitură
sâsâitură substantiv feminin
  • silabisire: -sâ-i-