SÂRMUȘOÁRĂ, sârmușoare, s. f. (Reg.) Sârmuliță. – Sârmă + suf. -ușoară.

SÂRMUȘOÁRĂ, sârmușoare, s. f. (Reg.) Sârmuliță. – Sârmă + suf. -ușoară.

SÎRMUȘOÁRĂ, sîrmușoare, s. f. Sîrmuliță (I). Cum îi învîrtită sîrmușoara asta, așa să se învîrtească mintea și inima lui. SEVASTOS, N. 5.

sârmușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. sârmușoárei; pl. sârmușoáre

sârmușoáră s. f., g.-d. art. sârmușoárei; (bucăți, feluri) pl. sârmușoáre

SÂRMUȘOÁRĂ s. v. sârmuliță.

SÎRMUȘOARĂ s. sîrmuliță.