sârmă definitie

2 intrări

16 definiții pentru sârmă

SẤRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.
SÂRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.
SÎ́RMĂ, sîrme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. SAHIA, N. 33. Și nădejdea de la mine E ca sîrma de subțire; Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi se rupe-n șepte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ◊ Fig. Vremea era limpede; de la asfințit strecura soarele sîrme de aur peste acoperișurile roșii ale pavilioanelor. SADOVEANU, O. VI 185. Plouă!... Iar pe strada animată ca la cinematograf, Ploaia zugrăvește-n aer sîrme lungi de telegraf. TOPÎRCEANU, P. 79. ◊ Sîrmă ghimpată v. ghimpat. Sîrmă de parchet = sîrmă de oțel cu muchii ascuțite, folosită la curățirea parchetelor. 2. (Învechit) Fir de metal prețios. Are să-ți spuie că poți trage din straiul ei un fir de sîrmă ori de mătasă. SADOVEANU, Z. C. 211. ◊ (În metafore și comparații) Mijlocul îl avea încins cu un colan țesut în fir sîrmă. FILIMON, C. 216. 3. (Ban.) Fir de mătase împletit în formă de sfoară; panglică de mătase. Sfîrșindu-se și această ceremonie... fetele din Banat, împărțind în două sîrma (panglica) care... au ținut-o preste cel mort, se întorc cu toții spre casă. MARIAN, Î. 337. Nime n-o mai jelește, Fără Ion cu capul gol, Că doar lui i-a fost mai dor, Și Achim cu sîrma neagră, Că doar lui i-a fost mai dragă. HODOȘ, P. P. 118. II. (Iht.) Plevușcă.
sấrmă s. f., g.-d. art. sấrmei; pl. sấrme
sârmă s. f., g.-d. art. sârmei; (bucăți, feluri, pești) pl. sârme
SÂRMĂ s. (înv. și reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.)
SÂRMĂ s. v. filigran, fufă, panglică, plevușcă,șiret.
sîrmă (-me), s. f.1. (Înv.) Fir de metal prețios. – Fir de metal prețios. – 3. Fir metalic. – 3. (Olt.) Fir de mătase. Mr. sirmă „mătase”, megl. sărmă „fir metalic”. Ngr. σύρμα (Roesler 576; Cihac, II, 699; cf. Vasmer, Gr., 133), posibil prin intermediul tc. surma, cf. alb. sërmë, bg. sărma, sb. srma. – Der. sîrmar, s. m. (fabricant de obiecte de sîrmă); sîrmuliță, s. f. (pește, Leucaspius delineatus).
SÂRMĂ ~e f. Fir metalic de diverse grosimi, având numeroase întrebuințări. ~ de aluminiu. ~ ghimpată. /<turc. surma, ngr. syrma
sârmă f. 1. fir de aur sau de argint: cioltare cusute cu sârmă de aur FIL.; 2. filigran: felegele de smalț cu zarafuri de sârmă OD.; 3. azi, fir de fler. [Gr. mod. SYRMA].
sî́rmă f., pl. e (ngr. sýrma, sîrmă, d. vgr. sýrma, lucru tras, sýro, trag; vsl. sirĭma, sîrmă, bg. sŭrma, sîrmă; turc. syrma sîrmă de aur saŭ de argint). Vechĭ. Fir de aur saŭ de argint. Filigrană, lucrare din fire de argint. Azĭ. Fir de orĭ-ce metal (fer, aramă): oale legate cu sîrmă, sîrma telegrafuluĭ, telegraf fără sîrmă (greșit fără fir, după fr. sans fil).
SÎRMĂ s. (înv. și reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.)
sîrmă s. v. FILIGRAN. FUFĂ. PANGLICĂ. PLEVUȘCĂ. ȘIRET.
Sîrmă v. Sirmă.
a băga o sârmă expr. a da un telefon.
sârmă, sârme s. f. (peior.) denumire generică dată de ardeleni moldovenilor așezați în județele Transilvaniei în ultimele decenii.

sârmă dex

Intrare: sârmă
sârmă substantiv feminin
Intrare: Sârmă
Sârmă