Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru sârguitor

SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.
SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.
SÎRGUITÓR, -OÁRE, sîrguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ. Ai talent, ești și sîrguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. REBREANU, R. I 210.
sârguitór (-gu-i-) adj. m., pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre
sârguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre
SÂRGUITÓR adj. 1. v. harnic. 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~oare.)
sârguitor a. care se sârguește.
sîrguitór, -oáre adj. Care se sîrguĭește silitor, harnic.
SÎRGUITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)

sârguitor definitie

sârguitor dex

Intrare: sârguitor
sârguitor adjectiv
  • silabisire: -gu-i-