SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.

SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.

SÎRGUITÓR, -OÁRE, sîrguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ. Ai talent, ești și sîrguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. REBREANU, R. I 210.

sârguitór (-gu-i-) adj. m., pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre

sârguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre

SÂRGUITÓR adj. 1. v. harnic. 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~oare.)

sârguitor a. care se sârguește.

sîrguitór, -oáre adj. Care se sîrguĭește silitor, harnic.

SÎRGUITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)