SÂRGHÍE, sârghii, s. f. (Reg.) Tarabă. – Din tc. sergi.

SÂRGHÍE, sârghii, s. f. (Reg.) Tarabă. – Din tc. sergi.

SÎ́RGHIE, sîrghii, s. f. (Munt.) Tarabă. Cu cine ai furat lemnele?... Și unde le-ai dus? – Unde să le duc? Le-am vîndut la sîrghie. DUNĂREANU, N. 32.

sârghíe (reg.) s. f., art. sârghía, g.-d. art. sârghíei; pl. sârghíi, art. sârghíile

sârghíe s. f., art. sârghía, g.-d. art. sârghíei; pl. sârghíi, art. sârghíile

sârghíe, sârghíi, s.f. (reg.) 1. tarabă. 2. teasc alcătuit din două sau mai multe scânduri late, între care se pune pastrama la presat.

sârghiu m. tarabă: sârghii încărcate cu pastramă. [Turc. SERGHI, etalaj].

sîrbăríe (sud) și sîrbíe (est) f. (d. Sîrbĭ = Bulgarĭ, care-s cultivatorĭ de legume). Bulgărie, grădinărie. – Mold. Pop. sîrghie.

1) sîrghíe și (Bz.) sarghíe f. (turc. sergi, baracă, expozi(iune). Munt. Teasc compus din doŭă saŭ maĭ multe scîndurĭ late între care se pune pastrama și peste care se pun bolovanĭ greĭ.

2) sîrghíe, V. sîrbie.

Sîrgh/e, -ie v. Serghie 4.