SÂRBÉSC, -EÁSCĂ, sârbești, adj. Care este specific, propriu sârbilor; provenit din Serbia; sârb. ◊ Tocană sârbească = mâncare preparată din ardei (gras) cu diferite zarzavaturi și orez. – Sârb + suf. -esc.

SÂRBÉSC, -EÁSCĂ, sârbești, adj. Care este specific, propriu sârbilor; provenit din Serbia; sârb. ◊ Tocană sârbească = mâncare preparată din ardei (gras) cu diferite zarzavaturi și orez. – Sârb + suf. -esc.

SÎRBÉSC, -EÁSCĂ, sîrbești, adj. Care este propriu sîrbilor, al sîrbilor, de sîrb; (provenit) din Serbia, al Serbiei. ◊ Tocană sîrbească = mîncare preparată din diferite zarzavaturi. ♦ (Substantivat, f. art.) Melodia după care se joacă sîrba. Cîntece... vechi împămîntenite, precum sîrbeasca... ruseasca. MARIAN, NA. 249.

sârbésc adj. m., f. sârbeáscă; pl. m. și f. sârbéști

sârbésc adj. m., f. sârbeáscă; pl. m. și f. sârbéști

SÂRBEÁSCA s. art. v. sârbă.

SÂRBÉSC adj. sârb.

SÂRBÉSC adj. v. slavon, slavonesc.

SÂRBÉSC ~eáscă (~éști) v. SÂRB II. /sârb + suf. ~esc

sărbesc a. ce ține de Sărbi sau de Serbia; lână sărbească, subțire și roșiatică.

sîrbésc, -eáscă adj. De Sîrb, din Serbia, al Serbiiĭ: guvernu sîrbesc (fals srb!).

sîrbeasca s. art. v. SÎRBĂ.

SÎRBESC adj. sîrb.

sîrbesc adj. v. SLAVON. SLAVONESC.

Picea omorika Pancic, « Molid sîrbesc ». Specie cu florile femele roșii-închis-mov, cele mascule roșietice. Conuri ovoide, pendule, brune-albăstrui, 3-8 cm lungime, cu solzi lați, rotunjiți și marginea nedințată. Semințe maro-închis, aripate. Acele, pe partea superioară cu două dungi albe, pe cea inferioară verzi- închis, lucioase, cu vîrf scurt, ascuțit. Arbore înalt pînă la 30 m, zvelt. Coroană îngust-piramidală, ramuri lungi pînă la 2 m, fin-pîsloase, dispuse în verticile. Scoarță subțire, cafenie, se desprinde în plăci.