SÂNGERÁTIC, -Ă, sângeratici, -ce, adj. (Înv.) Sângeros (1). ♦ (Despre evenimente, întâmplări) Însoțit de vărsări de sânge; plin de cruzime, sângeros. – Sângera + suf. -atic.

SÂNGERÁTIC, -Ă, sângeratici, -ce, adj. (Înv.) Sângeros (1). ♦ (Despre evenimente, întâmplări) însoțit de vărsări de sânge; plin de cruzime, sângeros. – Sângera + suf. -atic.

SÎNGERÁTIC, -Ă, sîngeratici, -e, adj. (Învechit) Sîngeros (1). Dar dreptatea... n-a putut îngădui Gîndul său cel sîngeratic să se poată săvîrși. NEGRUZZI, S. I 117. ♦ (Despre evenimente, întîmplări) Însoțit de vărsări de sînge; plin de cruzime, sîngeros. Cu oastea pornind la război sîngeratic armele lui îmbrăca, nesupus bătrînețelor grele. MURNU, I. 199.

sângerátic (înv.) adj. m., pl. sângerátici; f. sângerátică, pl. sângerátice

sângerátic adj. m., pl. sângerátici; f. sg. sângerátică, pl. sângerátice

SÂNGERÁTIC adj. v. roșu, sângeriu.

sângeratic a. sângeros: gând sângeratic NEGR.

sîngeratic adj. v. ROȘU. SÎNGERIU.