sângerătură definitie

11 definiții pentru sângerătură

SÂNGERĂTÚRĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.
SÂNGERĂTÚRĂ, sângerături, s. f. Sângerare. – Sângera + suf. -ătură.
SÎNGERĂTÚRĂ, sîngerături, s. f. Sîngerare. Scorbutul [se manifestă]... mai vîrtos cu durere de gură și cu sîngerătură de gingii. PISCUPESCU, O. 292.
sângerătúră s. f., g.-d. art. sângerătúrii; pl. sângerătúri
sângerătúră s. f., g.-d. art. sângerătúrii; pl. sângerătúri
SÂNGERĂTÚRĂ s. v. sângerare.
SÂNGERĂTÚRĂ s. v. hemoragie.
sângerătură f. stricatul sângelui (la vite).
sîngerătúră f, pl. ĭ (d. a sîngera). Pop. O boală a vitelor (stricarea sîngeluĭ).
SÎNGERĂTU s. însîngerare, sîngerare, sîngerat, (înv.) cruntare, încruntare.
sîngerătu s. v. HEMORAGIE.

sângerătură dex

Intrare: sângerătură
sângerătură substantiv feminin