sâmziană definitie

2 intrări

28 definiții pentru sâmziană

SÂMZÂIÁNĂ s. f. v. sânziană.
SÂMZIÁNĂ s. f. v. sânziană.
SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; Drăgaică. 3. (La pl.) Iele. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.
SÂMZÂIÁNĂ s. f. v. sânziană.
SÂMZIÁNĂ s. f. v. sânziană.
SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.
SÎMZÎIÁNĂ s. f. v. sînziană.
SÎNZIÁNĂ, sînziene, s. f. I. 1. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii plăcut mirositoare (Galium verum); drăgaică. Prin întunericul opac, pădurarul își căuta locul și se așeză în iarba moale, cu spatele răzimat într-un trunchi răsturnat. Miroseau puternic în juru-i sînzienele înflorite. SADOVEANU, O. A. II 175. Și din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Ilincuța, singurul copil ce aveau bătrînii, strîngea smocuri de sînziană și de sulcină ca să puie mămucă-sa printre haine. CONTEMPORANUL, VII 98. 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrată la 24 iunie; drăgaică. II. Ființă fantastică, răufăcătoare. (Atestat în forma simziană) Toate stihiile năpădesc pe mine... dracii din tău, drăgaicele, simzienile, strigile. ALECSANDRI, T. 616. – Variante: simziánă, sîmzîiánă (C. PETRESCU, Î. II 210), sînzîiánă (SADOVEANU, O. VII 193) s. f.
sânziánă (plantă) (-zi-a-) s. f., g.-d. art. sânziénei (-zi-e-); pl. sânziéne
Sânziéne (sărbătoare) (-zi-e-) s. propriu f. pl.
sânziánă (bot.) s. f. (sil. -zi-a-), g.-d. art. sânziénei (sil. -zi-e-); pl. sânziéne
Sânziéne (sărbătoare) s. pr. f. pl. (sil. -zi-e-)
SÂNZIÁNĂ s. 1. (la pl.) v. drăgaică. 2. (BOT.; Galium verum) drăgaică, (reg.) sâmiană, sânzănioară, smântânică, floarea-lui-Sântion. 3. v. răcuină. 4. (BOT.) sânziană albă (Galium mollugo) = drăgaică, (reg.) beteala-reginei. 5. (BOT.) sânziene-de-grădină (Solidago canadensis) = (reg.) drăgaică, sălcioară, năvalnicul-ăl-mare; sânziene-de-pădure (Asperula odorata) = vinariță, (reg.) mama-pădurii.
SÂNZIÁNĂ s. v. crețușcă.
SÂNZIÉNE s. pl. v. iele.
SÂNZIÁNĂ, sânziéne, s. f. ~ (prob. din lat. *sanctae Dĩānae [cf. calabr. santu Diana = expresie injurioasă], prin încrucișare cu Sanctus Iohannes)
SÂNZIÁNĂ ~éne f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare, subțiri, și cu flori galbene, aromate, grupate în inflorescență terminală; drăgaică. 2) la pl. Nume popular dat sărbătorii (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul) celebrate la 24 iunie; drăgaică. [G.-D. sânzienei; Sil. -zi-a-] /<lat. Sanctus dies Iohannis
Sânziană (sâmziană) f. 1. zina cu părul de aur din povești, numită obișnuit Cosânzeană; 2. pl. ființe fantastice: drăgaicele, sâmzienele, strigele AL. [Sâmziana, ca și Drăgaica, însemnează totdeodată ziua sfântului Ioan (v. sâmziene) și cea mai frumoasă fată țărancă aleasă la acea sărbătoare (v. drăgaică); de aci, în lumea basmelor, zina frumuseții cea cu cosițele de aur (v. Cosânzeană), plăsmuire de origină creștină generalizată în povești].
sânziene (sâmziene) f. pl. 1. sărbătoarea nașterii sfântului Ioan (24 Iunie), cu câteva zile înainte și în urmă; 2. zilele acestea, epoca florilor; 3. flori galbene ce cresc pe câmp și înfloresc către sfârșitul lui Iunie (numite și floarea lui sf. Ioan, iar în Munt. drăgaică): ele se împart la biserică în ziua de sânziene și se poartă apoi ca un prezervativ în contra duhurilor necurate. [Dela Sân-Jiane, Sân-Ziane, numele bănățean al sfântului Ioan Botezătorul: sânjuane, sânzuene, Tr. floarea lui sf. Ioan]. V. Sânziană.
sînziánă f., pl. ene (lat. sanctus Joanneș, sfîntu Ion, adică ziŭa nașteriĭ luĭ, la 24 Iuniŭ. Întîĭ s’a zis *sînt Joane, apoĭ *sînjuene, m. sing., apoĭ sînziene, f. pl., apoĭ sînziana). O zînă numită și Cosînzeana. Cea maĭ frumoasă fată țărancă aleasă la Sînziene. Pl. Numele popular al zileĭ nașteriĭ sfintuluĭ Ion Botezătoru (24 Iuniŭ), numită Drăgaĭca. În Munt. și Mold. sud. Zilele din ainte și de după 24 Iuniŭ, considerate ca epoca florilor. O plantă rubiacee (galium verum) cu florĭ galbene auriĭ care se poartă la 24 Iuniŭ și care se numește drăgaĭcă în Munt. – Pl. foarte des și sînzeniĭ și sîmzeniĭ (Mold.).
sînzia s. v. CREȚUȘCĂ.
SÎNZIA s. 1. (la pl.) drăgaică. (~ se sărbătoresc la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium verum) drăgaică, (reg.) sîmiană, sînzănioară, smîntînică, floarea-lui-Sîntion. 3. (BOT.; Galium rotundifolium) răcuină, (reg.) floarea-sfîntului-Ion. 4. (BOT.) sînziană albă (Galium mollugo) = drăgaică, (reg.) beteala-reginei. 5. (BOT.) sînziene-de-grădină (Solidago canadensis) = (reg.) drăgaică, sălcioară, năvalnicul-ăl-mare; sînziene-de-pădure (Asperula odorata) = vinariță, (reg.) mama-pădurii.
sînziene s. pl. v. IELE.
Sîmzian, -a, -ă v. Ioan IV B 2.
Sînziene v. Ioan IV B 1.
GALIUM L., DRĂGAICA, SÎNZIENE, fam. Rubiaceae. Gen originar de pe tot globul cca 298 specii, erbacee, majoritatea perene, glabre sau păroase, cu ramuri delicate, erecte, pe sol sau agățătoare. Frunze obovat-lanceolate, lanceolate, îngust-liniare, dispuse cîte 4-12, în verticil. Flori galbene, albe sau verzui, rareori purpur (caliciul foarte scurt, 4 petale fidate, 4 stamine, rar 3 stile, ovar cu 2 loji), în umbele, panicule terminale, cime axilare, plăcut mirositoare. Fruct uscat.
Solidago canadensis L., « Sînziană de grădină ». Specie care înflorește vara. Flori galbene (cele radiale ligulate, pînă la 15, cele centrale tubulare), în capitule mici, grupate într-o paniculă piramidală. Foliolele involucrului liniare, așezate imbricat. Frunze întregi, liniar-lanceolate, rugoase, prelung-ascuțite, dentate, peri scurți și rigizi. Plantă perenă, erbacee, tulpină aspru-păroasă, erecta, pînă la 1,20 m înălțime. Fructe, achene.
Sânziene, numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; p. ext. zilele care precedă sau care urmează imediat după această sărbătoare, simbol al venirii verii și florilor; drăgaică; nașterea sf. Ioan Botezătorul.

sâmziană dex

Intrare: sânziană
sâmzâiană
sâmziană
sânziană substantiv feminin substantiv propriu feminin plural
  • silabisire: -zi-a-
Intrare: Sâmziană
Sâmziană