RĂȘCHITÓR, rășchitoare, s. n. (Și în forma răschitor; cu pronunțare regională rîșchitor, rîschitor) Unealtă pe care se deapănă tortul de pe fus sau de pe ghem, pentru a-l face scul sau jurubiță. Mai stai numai nițel, Mărioaro, să-mi pui niște canură pe rășchitor! SANDU-ALDEA, D. N. 228. Seara pleci pe la ogor, Cînepă stă-n rîșchitor. TEODORESCU, P. P. 343. ◊ (În comparații) O pasăre naltă, Cu picioare Rîschitoare Și c-un gît Pînă-n pămînt. TEODORESCU, P. P. 130. – Variantă: răschitor s. n.