RĂZĂȘÍȚĂ s. f. v. răzeșiță.

RĂZEȘÍȚĂ, răzeșițe, s. f. (În orînduirea feudală, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pămînt; soție de răzeș. Într-această primă parte a ospățului, răzeșița lui Griga intră cu claponii în țiglă. SADOVEANU, Z. C. 49. – Variantă: (Mold.) răzășíță s. f.

răzắș și (maĭ vechĭ) răzéș și răzáș m. (ung. részes, părtaș, d. rész, parte, supt infl. luĭ chezăș. Tot așa răzălăŭ d. reszelö). Mold. Moșnean, țăran liber proprietar de moșioară în devălmășie, ĭar pe urmă independent. – Vechĭ și adj.: moșiĭ răzașe. Fem. -șíță, pl. e. V. boĭer, megiaș, moșnean, clăcaș, șerb.