RĂZĂȘÍME s. f. v. răzeșime.

RĂZEȘÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea răzeșilor (ca pătură socială); mulțime de răzeși. Nu vrea răzeșimea să-i vîndă al său ogor, Căci e legat prin sînge pămîntul de popor. ALECSANDRI, O. 260. – Variantă: (Mold.) răzășíme s. f.

răzășíme f. (d. răzăș). Clasa răzășilor.