10 definiții pentru răzălău
RĂZĂLẮU, răzălaie,
s. n. (
Reg.) Răzătoare. – Din
magh. reszelö. RĂZĂLẮU, răzălaie,
s. n. (
Reg.) Răzătoare. – Din
magh. reszelö. răzălắu (
reg.)
s. n.,
art. răzălắul;
pl. răzăláie
răzălău s. n., art. răzălăul; pl. răzăláie RĂZĂLĂU s. v. rașpel, rașpilă, răzătoare, răzuitoare. răzălău n. pilă groasă. [V. rade].
ráșpă și
hráșpă (nord) f., pl. e,
rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe,
raspél și
rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și
răzălăŭ. răzălắŭ n., pl. ăĭe (ung. reszelö. Cp. cu răzuĭesc). Pilă mare, rașpă.
răzălău s. v. RASPEL. RĂZĂTOARE. RĂZUITOARE. răzălắu, s.n. – (reg.) Răzătoare (Apșa de Jos, Strâmtura). – Din magh. reszelö „pilă” (Scriban, DEX, MDA). Răzălău dex online | sinonim
Răzălău definitie
Intrare: răzălău
răzălău substantiv neutru