RĂZNÍ, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna.

RĂZNÍ, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna.

RĂZNÍ, răznesc, vb. IV. Refl. (Popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de»; despre vite) A se pierde, a se depărta (de cîrd sau de turmă); (despre oameni) a se despărți, a se separa, a se izola de cineva; a se depărta, a pleca dintr-un loc, a se înstrăina; a se răzleți. De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. COȘBUC, P. I 130. Oleoleo, frate răzneț, De cînd te-ai răznit de noi Ne-am făcut nouă feciori. TEODORESCU, P. P. 281. Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești. ALECSANDRI, P. P. 280.

!răzní (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răznéște, imperf. 3 sg. se răzneá; conj. prez. 3 să se răzneáscă

răzní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răznésc, imperf. 3 sg. răzneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzneáscă

RĂZNÍ vb. v. despărți, dispersa, izola, împrăștia, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, separa.

RĂZNÍ vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleți. (Oaia s-a ~ de turmă.)

A SE RĂZNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se separa de grup; a se răzleți. /Din razna

răznì v. 1. a se desghina; 2. a se înstrăina dela ai săi: el de frică s’a răznit și s’a dus la haiducit POP. [Rus. RAZNITI, a despărți].

răznésc v. tr. (vsl. razĭniti, a distinge, d. razĭnŭ, divers; rus. ráznitĭ, róznitĭ, a despărechea, ráznitĭ-sea, a fi diferit, a se depărta. V. razna). Vest. Răzlețesc, despart de aĭ săĭ. V. refl. Mă răzlețesc, mă despart de aĭ meĭ. – În Cod. Vor. 136, 7: răsinit, răzlețit.

răzni vb. v. DESPĂRȚI. DISPERSA. IZOLA. ÎMPRĂȘTIA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SEPARA.

RĂZNI vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleți. (Oaia s-a ~ de turmă.)