RĂZEȘÍME s. f. (Înv.) Totalitatea răzeșilor, mulțime de răzeși. – Răzeș + suf. -ime.

RĂZEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea răzeșilor, mulțime de răzeși. – Răzeș + suf. -ime.

RĂZEȘÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea răzeșilor (ca pătură socială); mulțime de răzeși. Nu vrea răzeșimea să-i vîndă al său ogor, Căci e legat prin sînge pămîntul de popor. ALECSANDRI, O. 260. – Variantă: (Mold.) răzășíme s. f.

răzeșíme (reg.) s. f., g.-d. art. răzeșímii

răzeșíme s. f., g.-d. art. răzeșímii

RĂZEȘÍME f. pop. 1) Totalitate a răzeșilor. 2) Mulțime de răzeși. /răzeș + suf. ~ime

răzeșime f. mulțimea, clasa răzeșilor (AL.).