RĂSUCEÁLĂ, răsuceli, s. f. Răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii. – Răsuci + suf. -eală.

RĂSUCEÁLĂ, răsuceli, s. f. Răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii. – Răsuci + suf. -eală.

RĂSUCEÁLĂ, răsuceli, s. f. Acțiunea de a răsuci; răsucire; p. ext. rezultatul răsucirii, întortochere, răsucitură, spirală. O scară de fier, cu răsuceli de burghiu, făcea legătura între etaje. PAS, Z. I 264.

răsuceálă s. f., g.-d. art. răsucélii; pl. răsucéli

răsuceálă s. f., g.-d. art. răsucélii; pl. răsucéli

RĂSUCEÁLĂ s. v. răsucire.

RĂSUCEALĂ s. învîrtire, învîrtit, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.)