RĂSFĂȚÁT, -Ă, răsfățați, -te, adj. 1. Dezmierdat, alintat; capricios, cu toane; (depreciativ) răzgîiat. De fete mari e lunca plină, Iar vîntul, răsfățat copil, S-apropie tiptil-tiptil, De pe sub fagi, de pe colină. COȘBUC, P. I 87. Frumosul, răsfățatul și zburdalnicul Alcibiad, floarea efebilor din Atena. ODOBESCU, S. III 43. ◊ Fig. Bine-ai venit, april, Lună răsfățată! Zburd și cînt, zglobiu copil, Ziulica toată! IOSIF, V. 44. ♦ Grațios, cochet. Rîde vesel, răsfățată, Privind numai cîteodată Orizonul albăstriu. ALECSANDRI, P. III 106. ♦ Care aparține unei persoane răsfățate. Un grumaz de țărăncuță, grăsuliu și răsfățat. HASDEU, R. V. 11. ♦ (Neobișnuit, despre gusturi, preferințe) Rafinat. Dacă acel om este lacom din fire și... dacă are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale. ODOBESCU, S. III 39. 2. Care huzurește; îmbuibat. Prin orașe răsfățate, Prin bordeie și prin sate, Sara, după asfințit, Urătorii au pornit. BELDICEANU, P. 66. 3. (Învechit, despre locuri) Deschis, larg, întins. Partea sudică a tîrgului este mai răsfățată decît cea nordică. I. IONESCU, P. 424. Un oraș mare, în mijlocul unei cîmpii răsfățate. GORJAN, H. I 113.