RĂSFIÉRBE, răsfiérb, vb. III. Tranz. A fierbe timp îndelungat; a fierbe mai mult decât e necesar. – Pref. răs- + fierbe.

RĂSFIÉRBE, răsfiérb, vb. III. Tranz. A fierbe timp îndelungat; a fierbe mai mult decât e necesar. – Răs- + fierbe.

răsfiérbe (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfiérb, perf. s. 1 sg. răsfierséi, 1 pl. răsfiérserăm; conj. prez. 3 să răsfiárbă; part. răsfiért

răsfiérbe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfiérb, perf. s. 1 sg. răsfierséi, 1 pl. răsfiérserăm; part. răsfiért

A RĂSFIÉRBE răsfiérb tranz. A fierbe mai mult decât trebuie. /răs- + a fierbe

răsférb v. tr. Rar. Ferb prea tare. V. răscoc.