rănunchiu m. V. rărunchiu.

rănúnchĭ, V. rărunchĭ.

rărúnchĭ m., pl. tot așa (din maĭ vechĭu rănunchĭ, lat. *renúnculus, dim. d. ren, renis, rinichĭ. P. term., cp. cu genuchĭ, cărunt și mărunt. V. rinichĭ). Est. Rinichĭ. Fig. (și’n vest). Sediu sensibilitățiĭ morale: cu rănunchiĭ zdrobițĭ de mîhnire (Isp.) A fi ĭeșit din rărunchiĭ națiuniĭ (Iron.), a fi fiu poporuluĭ, a simți ca poporu.