Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
răntălí, răntălesc, vb. tranz. – (reg.) A prăji carnea cu ou (Bilțiu, 1999). – Din magh. rant „a prăji, a frige” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
răntălít, -ă, răntăliți, -te, adj. – (reg.) Prăjit, fript, pârjolit. – Din răntăli.
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Răntălit dex online | sinonim
Răntălit definitie
Intrare: răntălit
răntălit
Intrare: răntăli
răntăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
