Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru rămurire

RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură.
RĂMURÍ, rămuresc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ramifica. Fac din cîrpe un cap, din care se rămuresc două coarne făcute din lemn. PAMFILE, la CADE.
rămurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. rămuréște, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 să rămureáscă
rămurí vb., ind. prez. 3 sg. rămuréște, imperf. 3 sg. rămureá; conj. prez. 3 sg. și pl. rămureáscă
RĂMURÍ vb. v. ramifica.
rămuri vb. v. RAMIFICA.

Rămurire dex online | sinonim

Rămurire definitie

Intrare: rămuri
rămuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rămurire
rămurire infinitiv lung