RĂGĂȚÂNĂ s. v. răgălie.

răgălíe, răgățî́nă, sud. f., pl. ĭ (cp. cu vsl. rogatŭ, cornut). Buturugă saŭ rădăcină de salcie orĭ de alt copac adusă de rîŭ saŭ dezgropată de oamenĭ ca s’o întrebuințeze ca combustibil. – Și rádină.

răgățînă s. v. RĂGĂLIE.