9 definiții pentru răgușeală
RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli,
s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. –
Răguși +
suf. -eală.
RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli,
s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. –
Răguși +
suf. -eală.
RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli,
s. f. Îngroșare și slăbire a vocii (provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale, din cauza răcelii, a strigătelor repetate etc.).
V. laringită. Se auzi un glas întunecat de o răgușeală ușoară. SADOVEANU, O. VI 10. Dacă ești doftor, vin’ de mă tămăduiește de răgușeală. ALECSANDRI, T. I 60.
răgușeálă s. f.,
g.-d. art. răgușélii;
pl. răgușéli
răgușeálă s. f., g.-d. art. răgușélii; pl. răgușéli RĂGUȘEÁLĂ s. (MED.) disfonie, (reg.) răgoritură. răgușeală f. starea celui răgușit.
răgușeálă f., pl. elĭ. Starea omuluĭ răgușit, îngroșarea coardelor vocale din cauza răceliĭ saŭ a excesuluĭ de vorbă, din care cauză vocea se îngroașă și se stinge. V.
guturaĭ, laringită. RĂGUȘEALĂ s. (MED.) disfonie, (reg.) răgoritură. Răgușeală dex online | sinonim
Răgușeală definitie
Intrare: răgușeală
răgușeală substantiv feminin