RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe. 2. S. f. (La pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la sg.) plantă din acest grup. – Rădăcină + suf. -os.

RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau mai multe. 2. S. f. (La pl.) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor, care sunt utilizate în alimentația omului, în industrie sau ca furaje; (și la sg.) plantă din acest grup. – Rădăcină + suf. -os.

RĂDĂCINÓS, -OÁSĂ, rădăcinoși, -oase, adj. (Despre plante) Cu rădăcini mari sau multe. Pelinu-i rădăcinos. BIBICESCU, P. P. 110. ♦ (Substantivat, f. pl.) Legumă, a cărei rădăcină cărnoasă servește ca hrană oamenilor sau animalelor. Recoltă de rădăcinoase.

!rădăcinoásă s. f., g.-d. art. rădăcinoásei; pl. rădăcinoáse

rădăcinós adj. m., pl. rădăcinóși; f. rădăcinoásă, pl. rădăcinoáse

rădăcinoáse s. f. pl.

rădăcinós adj. m., pl. rădăcinóși; f. sg. rădăcinoásă, pl. rădăcinoáse

RĂDĂCINOÁSĂ ~e f. 1) la pl. Grup de plante ale căror rădăcini sunt folosite în industria alimentară sau ca furaj (reprezentanți: sfecla, morcovul, ridichea etc.). 2) Plantă din acest grup. /rădăcină + suf. ~oasă

rădăcinós, -oásă adj. Cu multe rădăcinĭ. V. rămuros.