RĂCĂLUÍ, răcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A curăța, a mătura murdăria (din grajd, din curte etc.). V. rîni. Am răcăluit gunoaiele din țarc... și le-am făcut o gramadă. ȘEZ. IX 152.

RĂCĂLUÍ, răcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A râni. ♦ A săpa superficial pământul.

RĂCĂLUÍRE s. f. v. RĂCĂLUI. [DLRM]