13 definiții pentru răcitor
RĂCITÓR, -OÁRE, răcitori, -oare,
adj.,
s. n. 1. Adj. Care ajută la menținerea unei temperaturi scăzute, care răcește (
1).
2. S. n. Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute față de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheață, lichid volatil, aer sau apă rece etc.; dulap cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducerea de gheață și care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor. –
Răci +
suf. -tor.
RĂCITÓR, -OÁRE, răcitori, -oare,
adj.,
s. n. 1. Adj. Care ajută la menținerea unei temperaturi scăzute, care răcește (
1).
2. S. n. Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute față de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheață, lichid volatil, aer sau apă rece etc.; dulap cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducerea de gheață și care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor. –
Răci +
suf. -tor.
RĂCITÓR, răcitoare,
s. n. l. Instalație sistematică (dulap sau încăpere specială cu pereți dubli) în care se menține o temperatură joasă prin introducere de gheață sau printr-un aparat electric și care servește în gospodărie, în industrie, în comerț pentru păstrarea alimentelor la rece; ghețar.
V. frigorifer, frigider. 2. Instalație simplă, cu gheață sau cu apă rece, care servește la condensarea vaporilor de alcool într-un cazan de rachiu, la răcirea băuturilor din butoaie etc.
răcitór1 adj. m.,
pl. răcitóri;
f. sg. și
pl. răcitoáre
răcitór2 s. n.,
pl. răcitoáre
răcitór adj. m., pl. răcitóri; f. sg. și pl. răcitoáre răcitór s. n., pl. răcitoáre RĂCITÓR s. ghețar. (Pune carnea la ~.) RĂCITÓR1 răcitoáre n. Instalație folosită pentru răcirea sau pentru menținerea temperaturii scăzute într-un mediu. /a (se) răci + suf. ~tor RĂCITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care răcește; care menține temperaturi scăzute. /a (se) răci + suf. ~tor răcitór, -oáre adj. (d. răcesc). Care răcește, care produce frig; amestec răcitor compus din sare și gheață. S. n., pl. oare, saŭ f., pl. orĭ. Refrigerant, vas orĭ aparat de produs răcire saŭ de păstrat alimentele recĭ (frigidar).
RĂCITOR s. ghețar. (Pune carnea la ~.) răcitor, răcitoare
s. n. morgă.
Răcitor dex online | sinonim
Răcitor definitie
Intrare: răcitor
răcitor adjectiv substantiv neutru