ristíc n., pl. inuz. urĭ (din maĭ vechĭu răstic, mold. rîstic, d. turc. rastyk, ngr. rastiki. Cp. cu orăstică). Rar azĭ. Praf de antimoniŭ care, amestecat cu gogoașa numită colțar (V. colțar) și mînuită cu un fer cald, dă un suliman de înegrit sprincenele: gogoașă de ristic.

rîstíc, V. ristic.