râpcă, râpce, s.f. (reg.) ramuri uscate rămase de la curățatul viei.

râpcă f. Mold. uscătură de viță. [Origină necunoscută].

rî́pcă f., pl. ĭ, vechĭ e (gep. *rebika, germ. rebchen, dim. d. rebe, viță, vlăstar). Est. Ramurĭ care rămîn de la curățatu vițeĭ de vie. V. hălăcĭugă.