RÂNJITÓR, -OÁRE, rânjitori, -oare, adj. Care rânjește (2); batjocoritor. – Rânji + suf. -tor.

RÂNJITÓR, -OÁRE, rânjitori, -oare, adj. Care rânjește (2); batjocoritor. – Rânji + suf. -tor.

RÎNJITÓR, -OÁRE, rînjitori, -oare, adj. Care rînjește, care rîde batjocoritor. Oglindea pe fața-i rînjitoare... josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45.

rânjitór adj. m., pl. rânjitóri; f. sg. și pl. rânjitoáre

rânjitór adj. m., pl. rânjitóri; f. sg. și pl. rânjitoáre

RÂNJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care rânjește. 2) Care batjocorește. /a rânji + suf. ~tor

rânjitor a. și m. care rânjește.