Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru rândunea

RÂNDUNEÁ, rândunele, s. f. Rândunică. – Lat. *hirundinella.
RÂNDUNEÁ, rândunele, s. f. Rândunică. – Lat. *hirundinella.
RÎNDUNEÁ, -ÍCĂ, rîndunele și (rar) rîndunici, s. f. 1. Pasăre călătoare, cu coada despicată, cu pene albe pe burtă și negre pe restul corpului; își face cuibul sub streșinile caselor (Hirundo rustica). Rînduneaua de mult se călătorise. C. PETRESCU, S. 13. Cuibul se strîmbase și el; dar ce-i păsa rîndunichii? BASSARABESCU, V. 51. Întreabă tu pe rîndunici De ce sînt trist. IOSIF, T. 136. Cu o rîndunică nu se face primăvară (= un singur fapt îmbucurător nu dă dreptul la concluzii de generalizare favorabilă). ◊ (În comparații) Chipul ei din calea noastră Orice piedică gonea Și făcea din mine pană Și din roibu-mi, rîndunea. EFTIMIU, Î. 36. ♦ Compuse: (Bot.) rochița-rîndunelei v. rochiță; poala-rîndunicii v. poală. 2. Ultima dintre cele cinci pînze ale unui catarg, așezată în vîrful acestuia. Fiind mic și sprinten îl rînduise la manevra pînzelor tocmai sus, în vîrful catargului, la rîndunică. BART, E. 272. – Gen.-dat. și: rîndunichii.
rânduneá s. f., art. rânduneáua, g.-d. art. rândunélei; pl. rândunéle, art. rândunélele
rânduneá s. f., art. rânduneáua, g.-d. art. rândunélei; pl. rândunéle
FUSTA-RÂNDUNÉLII s. v. bulbuc.
RÂNDUNEÁ s. v. lăstun.
RÂNDUNEÁ s. 1. v. rândunică. 2. rândunea-maritimă-mică (Sterna sandvicensis) v. pescăruș.
rînduneá (-éle), s. f. – Pasăre călătoare (Hirundo rustica). – Var. rîndunică, rînduniță, rîndurea, rîndurică. Mr. (a)lîndură, (a)rîndură, lindurușe. Lat. hirundinem, de la forma dim. *hirundinĕlla (Diez, I, 357; Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it. rondinella, fr. hirondelle; pentru pierderea lui hi- în dialectele din S, cf. S. Pieri, Arch. Rom., XII, 157. Ipoteza din lat. *harundŭla (Candrea, Éléments, 43; Pușcariu 1465) nu pare necesară. În uzul actual, este un hibrid morfologic, deși se obișnuiește folosirea sing. rîndunică (care înlocuiește tot mai mult pe rîndunea) alături de pl. rîndunele. Der. rîndunică, s. f. (ultima din cele cinci pînze de catarg; furcuță la cai); rîndunel, adj. (agil, rapid).
RÂNDUNEÁ ~éle f. v. RÂNDUNICĂ. [Art. rânduneaua; G.-D. rândunelei] /<lat. hirundinella
rînduneá (vest) și -nícă (est) f., pl. nele și nicĭ (lat. *hirundinella, dim. d. hirundo, -úndinis, rîndunică; it. róndine, rondinella, fr. hirondelle, hérondelle, arondelle, dim. d. aronde, eronde, d. lat. pop. *hirunda îld. hirundo). O păsărică călătoare care-șĭ face cuĭbu din paĭe și noroĭ și și-l fixează supt streșina caseĭ (hirundo domestica). Un fel de pește marin (trigla hirundo) cu aripile roșiĭ și lung de 40-80 c.m.
fusta-rîndunelii s. v. BULBUC.
RÎNDUNEA s. (ORNIT.) 1. (Hirundo rustica) rîndunică, (reg.) rînduniță, (înv.) rîndunelă. 2. rîndunea-maritimă-mică (Sterna sandvicensis) = chiră, chirighiță, pescar, pescăruș.
rîndunea s. v. LĂSTUN.
rochia-rîndunelei s. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ.
șoimul rîndunelelor s. v. ERETE.

Rândunea dex online | sinonim

Rândunea definitie

Intrare: rândunea
rândunea substantiv feminin