Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru rânduleț

RÂNDULÉȚ, rândulețe, s. n. Diminutiv al lui rând. – Rând + suf. -uleț.
RÂNDULÉȚ, rândulețe, s. n. Diminutiv al lui rând. – Rând + suf. -uleț.
RÎNDULÉȚ, rîndulețe, s. n. Diminutiv al lui rînd.
rânduléț s. n., pl. rânduléțe
rânduléț s. n., pl. rânduléțe

Rânduleț dex online | sinonim

Rânduleț definitie

Intrare: rânduleț
rânduleț substantiv neutru