Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 972061:
RÎNCĂ subst. 1. – b. (16 A I 539). 2. Rîncei s. (17 B III 281). 3. Rîncaciu, Stan (AO VIII 319) < adj. rîncaci.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Râncă dex online | sinonim
Râncă definitie
