RÎ́NCED, -Ă, rîncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut (din cauza descompunerii parțiale, în contact cu aerul). Roade un hărtănaș de slănină rîncedă. SADOVEANU, E. 90. Untul rînced se îndreaptă dacă se ia la bătaie cu de două ori mai mult lapte. PAMFILE, I. C. 24. Țuțuienii veniți din Ardeal care mănîncă slănină rîncedă... și sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGă, A. 72. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate; neplăcut, iute. Aci mirosul era mai mult rînced. BOGZA, A. Î. 99. O duhoare rîncedă... îi izbi în obraz. VLAHUȚĂ, N. 204.