rîvnésc v. tr. (vsl. rivĭnovati, a se întrece, sîrb. rvniti se, a lupta, rus. revnovátĭ, a rîvni, a dori mult). Doresc cu înfocare, invidiez: a rivni fericirea cuĭva. Aspir, năzuĭesc: atîta maĭ rîvnesc. V. intr. Devin zelos (Vechĭ): a rîvni legiĭ (a lupta p. aplicarea eĭ). Invidiez: a rîvni la fericirea cuĭva. A rîvni cuĭva (Vechĭ), a te sili să-l imitezĭ. – Vechĭ și pop. rîhn-, rîmn-. În Ps. S. și revn-.