Definiția cu ID-ul 507180:
rușiná (rușinéz, rușinát), vb. –
1. A se sfii, a se simți încurcat. –
2. A se umple de rușine, a-i fi rușine. –
3. A umili, a înjosi. –
Mr. arușnedz. De la roși „a face pe cineva să devină roșu” cu
suf. expresiv -ina, ca clăti › clătina, tîmpi › (în)tîmpina, hîțîi › hîțîna, împopoța › împopoțona etc. Această explicație a fost dată de Spitzer, BL, XIV, 49, și pare cea mai bună. Celelalte ipoteze se bazează de obicei pe rușine, care trimit la un
lat. *rosῑnus „trandafiriu” (Pușcariu 1488; REW 7382); la
lat. *russiōnem (Pascu, I, 43; Pascu, Beiträge, 12), sau *rosiōnem (Candrea); sau la *rușiciune, de la roși (Tiktin).
Der. rușine (
mr. ar(u)șine,
megl. rușoni,
istr. rușire),
s. f. (sfială, timiditate; jenă; ocară, batjocură; dezonoare, umilință); rușinat,
adj. (jenat; umilit); nerușinat,
adj. (fără rușine); nerușinare,
s. f. (impudoare, necuviință); rușinător,
adj. (rușinos); rușinos,
adj. (sfios); nerușinos,
adj. (
înv., obraznic).
Rușina dex online | sinonim
Rușina definitie