RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.

RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at.

RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.

RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at.

RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Care are experiență; priceput, versat, dibaci.

rutinát adj. m., pl. rutináți; f. rutinátă, pl. rutináte

rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză

rutinát adj. m., pl. rutináți; f. sg. rutinátă, pl. rutináte

RUTINÁT adj. experimentat.

RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].

RUTINÁT, -Ă adj. Cu experiență; priceput, versat. [< rutină].

RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)

RUTINÁT, -Ă adj. cu experiență; priceput, versat. (< rutina)

RUTINÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care a câștigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină

rutinà v. a învăța prin rutină.

*rutinát, -ă adj. (d. rutină). Care are rutină, care are practică, îndemănatic: negustor rutinat.

*rutinéz v. tr. (fr. routiner). Deprind în afacerĭ. V. refl. Tînăru s’a rutinat.

RUTINAT adj. deprins, experimentat, încercat, priceput, versat. (Un ochi ~.)