Dicționare ale limbii române
RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 + suf. -at.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te, adj. Care are experiență; priceput, versat, dibaci.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
rutinát adj. m., pl. rutináți; f. rutinátă, pl. rutináte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
rutinát adj. m., pl. rutináți; f. sg. rutinátă, pl. rutináte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RUTINÁT adj. experimentat.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
RUTINÁT, -Ă adj. cu experiență; priceput, versat. (< rutina)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
RUTINÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care a câștigat o anumită dibăcie printr-o practică îndelungată. /Din rutină
- sursa: NODEX 2002
- permalink
rutinà v. a învăța prin rutină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*rutinát, -ă adj. (d. rutină). Care are rutină, care are practică, îndemănatic: negustor rutinat.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
*rutinéz v. tr. (fr. routiner). Deprind în afacerĭ. V. refl. Tînăru s’a rutinat.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
RUTINAT adj. deprins, experimentat, încercat, priceput, versat. (Un ochi ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
rutinat dex
Intrare: rutinat
rutinat
adjectiv
Intrare: rutina
rutina
verb
grupa I
conjugarea a II-a