Dicționare ale limbii române

20 definiții pentru rutinare

RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.
RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
RUTINÁ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. – Din fr. routiner.
RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
RUTINÁR, rutinari, s. m. Cel care lucrează prin rutină; (depreciativ) care este anchilozat de o disciplină excesivă. – Variantă: (franțuzism) rutiniér (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 156, 6/3) s. m.
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; adj. f., s. f. rutináră, pl. rutináre
rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre
RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
RUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].
RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
RUTINÁ vb. I. tr. a crea anumite deprinderi. II. refl. a căpăta rutină. (< fr. routiner)
RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
RUTINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar
rutinà v. a învăța prin rutină.
rutinar a. care lucrează cu rutină.
*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.
*rutinéz v. tr. (fr. routiner). Deprind în afacerĭ. V. refl. Tînăru s’a rutinat.
RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
rutináre s. f. Șablonizare a lucrului ◊ „Rutinarea, blazarea, plictisirea [...] intervin la noi prea repede și prea des [...]” R.lit. 42/93 p. 11 (din rutiná)

rutinare definitie

rutinare dex

Intrare: rutina
rutina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rutinare
rutinare
Intrare: rutinar (adj.)
rutinar adjectiv
Intrare: rutinară
rutinară substantiv feminin