Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru rutinar

RUTIN├üR, -─é, rutinari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care lucreaz─â numai prin rutin─â1; rutinier. 2. Adj. (Rar) ╚śablonizat. ÔÇô Rutin─â + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
RUTIN├üR, -─é, rutinari, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care lucreaz─â numai prin rutin─â1; rutinier. 2. Adj. (Rar) ╚śablonizat. ÔÇô Rutin─â + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
RUTIN├üR, rutinari, s. m. Cel care lucreaz─â prin rutin─â; (depreciativ) care este anchilozat de o disciplin─â excesiv─â. ÔÇô Variant─â: (fran╚Ťuzism) rutini├ęr (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 156, 6/3) s. m.
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; adj. f., s. f. rutináră, pl. rutináre
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre
RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
RUTIN├üR ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival Care ╚Ťine de rutin─â; propriu rutinei. /rutin─â + suf. ~ar
rutinar a. care lucreaz─â cu rutin─â.
*rutin├ír, -─â adj. (d. rutin─â dup─â fr. routinier). Care lucreaz─â dup─â rutin─â, care (chear dac─â e r─â┼ş) nu vrea s─â schimbe regulele apucate: func╚Ťionar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatc─â.
RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

Rutinar dex online | sinonim

Rutinar definitie

Intrare: rutinar (adj.)
rutinar adjectiv
Intrare: rutinar (s.m.)
rutinar substantiv masculin