rutinar definitie

12 definiții pentru rutinar

RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
RUTINÁR, rutinari, s. m. Cel care lucrează prin rutină; (depreciativ) care este anchilozat de o disciplină excesivă. – Variantă: (franțuzism) rutiniér (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 156, 6/3) s. m.
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; adj. f., s. f. rutináră, pl. rutináre
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg. rutináră, pl. rutináre
RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
RUTINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care ține de rutină; propriu rutinei. /rutină + suf. ~ar
rutinar a. care lucrează cu rutină.
*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.
RUTINAR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)

rutinar dex

Intrare: rutinar (adj.)
rutinar adjectiv
Intrare: rutinar (s.m.)
rutinar substantiv masculin