rutier definitie

11 definiții pentru rutier

RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. routier.
RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. Care ține de drumuri și șosele, privitor la drumuri și șosele, care se referă la transportul pe șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor cu remorcă, prevăzut cu roți cu cauciuc și servind la transporturi. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. routier.
RUTIÉR, -Ă, rutieri, -e, adj. (Franțuzism) Care se referă la drumuri și la șosele; privitor la drumuri și șosele. ◊ Transport rutier = transport care se face pe șosele. Tractor rutier = tractor prevăzut cu roți cu cauciuc și cu remorcă, servind pentru tracțiunea pe șosele. Tractorul rutier se opri în fața lor, scîrțîind înfundat. MIHALE, O. 97. Claxonînd strident, un tractor rutier tîra încotrova o platformă încărcată cu zarzavat. GALAN, B. I 16. Mașină rutieră (și substantivat, n.) = mașină folosită la construirea șoselelor. Unul dintre cele două rutiere nu va putea face nimic altceva decît să transporte motorina la gară. MIHALE, O. 78. Adunîndu-și puterile, Filip goni în urma rutierului. GALAN, B. I 16.
rutiér (-ti-er) adj. m., pl. rutiéri; f. rutiéră, pl. rutiére
rutiér adj. m. (sil. -ti-er), pl. rutiéri; f. sg. rutiéră, pl. rutiére
RUTIÉR s. (SPORT) biciclist, ciclist, (rar) velocipedist. (Un ~ celebru.)
RUTIÉR, -Ă adj. Referitor la drumuri, la șosele. ♦ Transport rutier = transport făcut pe șosea; tractor rutier = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. // s.m. Ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. [Pron. -ti-er. / < fr. routier].
RUTIÉR, -Ă I. adj. referitor la drumuri, la șosele. ♦ transport ~ = transport făcut pe șosea; tractor ~ = tractor rapid, în general cu roți, folosit în orașe și pe șosele la transportarea remorcilor. II. s. m. ciclist participant la întrecerile sportive care se desfășoară pe șosele. (< fr. routier)
RUTIÉR ~ă (~i,~e) Care ține de drumuri; propriu drumurilor. Vehicul ~.Transport ~ totalitatea vehiculelor care circulă pe șosele. Mașină ~ă mașină folosită la construirea drumurilor și șoselelor. [Sil. -ti-er] /<fr. routier
RUTIER s. (SPORT) biciclist, ciclist, (rar) velocipedist. (Un ~ celebru.)
dop rutier expr. (pub.) ambuteiaj, blocare a traficului rutier.

rutier dex

Intrare: rutier
rutier adjectiv
  • silabisire: -ti-er