Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ruteniu

RUT├ëNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea filamentului pentru l─âmpile cu incandescen╚Ť─â. ÔÇô Din fr. ruth├ęnium.
RUT├ëNIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea filamentului pentru l─âmpile cu incandescen╚Ť─â. ÔÇô Din fr. ruth├ęnium.
RUT├ëNIU s. n. Metal cenu╚Öiu, asem─ân─âtor cu platina, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«mpreun─â cu aceasta; este foarte refractar, casabil ╚Öi greu fuzibil ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea filamentului pentru l─âmpile cu incandescen╚Ť─â.
rut├ęniu [niu pron. niu] s. n., art. rut├ęniul; simb. Ru
rut├ęniu s. n. [-niu pron. -niu], art. rut├ęniul; simb. Ru
RUT├ëNIU s.n. Metal cenu╚Öiu asem─ân─âtor cu platina, foarte refractar, casabil ╚Öi greu fuzibil, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [Pron. -niu. / < fr. ruth├ęnium].
RUT├ëNIU s. n. metal cenu╚Öiu, asem─ân─âtor cu platina, foarte refractar, casabil ╚Öi greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruth├ęnium)
RUT├ëNIU n. Metal dur, de culoare alb─â-argintie, casant, ├«ntrebuin╚Ťat, ├«n form─â de aliaje, ├«n electronic─â ╚Öi ├«n giuvaiergie. /<fr. ruth├ęnium
*rut├ęni┼ş n. (d. Ruthenia, numele latin al Rusii─ş dat de Osann unu─ş ╚Ťinut al Uralilor ├«n care Klaus a g─âsit ruteniu). Chim. Un metal bivalent g─âsit ├«n mineralu de platin─â la 1845 (greutatea atomic─â 104).
Ru, simbol chimic pentru Ruteniu.
RUT├ëNIU (< fr. {i}; {s} lat. m. Ruthenia ÔÇ×UcrainaÔÇŁ) s. n. Element chimic (Ru; nr. at. 44, m. at. 101,07) din grupa metalelor platinice. Intr─â ├«n componen╚Ťa aliajelor foarte dure ╚Öi rezistente la uzura prin frecare; catalizator al multor reac╚Ťii chimice folosit ╚Öi la fabricarea filamentelor pentru l─âmpile cu incandescen╚Ť─â. A fost descoperit de chimistul rus Karl K. Klaus ├«n 1844.

Ruteniu dex online | sinonim

Ruteniu definitie

Intrare: ruteniu
Ru simbol
ruteniu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -n─şu