Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 952554:

ruteán, ruteni, s.m. – Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria: „Documentele privitoare la Țara Maramureșului îi menționează pe ucraineni, alături de români, începând cu sec. XIII și XIV, fie ca ruși, fie ca ruteni” (Petrovai, 2007). Această populație, originară din Galiția, a întemeiat sau s-a stabilit în mai multe localități din Maramureș (Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte). – Din germ. Ruthene (DEX, MDA).

Rutean dex online | sinonim

Rutean definitie