Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru rut─â

R├ÜT─é1, rute, s. f. Drum urmat de un vehicul; linie str─âb─âtut─â de o cale de comunica╚Ťie ├«ntre dou─â localit─â╚Ťi; traseu. ÔÇô Din fr. route.
R├ÜT─é2, rute, s. f. (Bot.) Virnan╚Ť. ÔÇô Din lat. ruta.
R├ÜT─é1, rute, s. f. Drum urmat de un vehicul; linie str─âb─âtut─â de o cale de comunica╚Ťie ├«ntre dou─â localit─â╚Ťi; traseu. ÔÇô Din fr. route.
R├ÜT─é2, rute, s. f. (Bot.) Virnan╚Ť. ÔÇô Din lat. ruta.
RÚTĂ1, rute, s. f. Cale parcursă de un vehicul spre a merge dintr-un loc în altul; drum, traseu. Rută terestră.
R├ÜT─é2, rute, s. f. (Bot.) Virnan╚Ť.
r├║t─â s. f., g.-d. art. r├║tei; pl. r├║te
!rútă-sălbátică (plantă) s. f., art. rúta-sălbátică, g.-d. art. rútei-sălbátice; pl. rúte-sălbátice
rúta-sălbátică s. f., art. rúta-sălbátică
r├║t─â (drum, plant─â) s. f., pl. r├║te
R├ÜT─é s. drum, itinerar, parcurs, traiect, traiectorie, traseu, (ast─âzi rar) mar╚Örut, (├«nv., prin Mold.) ╚Öleau, (livr.) rela╚Ťie. (~ urmat─â de un vehicul.)
R├ÜT─é s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnan╚Ť. 2. (Thalictrum flavum) ruti╚Öor galben.
RUT─é-S─éLB├üTIC─é s. v. t─âm├ói╚Ť─â-de-c├ómp.
R├ÜT─é s.f. Drum, traseu. ÔÖŽ Via, direc╚Ťie. [< fr. route].
R├ÜT─é s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ÔŚŐ direc╚Ťie. (< fr. route)
r├║t─â (r├║te), s. f. ÔÇô Virnan╚Ť (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuv├«nt mo╚Ötenit, ├«n ciuda p─ârerii lui Pu╚Öcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (G├íldi, Dict., 155). ÔÇô Der. ruti╚Öor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum).
R├ÜT─é2, r├║te, s. f. (Bot.) Ruta graveolens. (din lat. ruta, ├«mprumut cultural din sec. al XVII-lea; nu este un cuv├ónt tradi╚Ťional ╚Öi, prob., nici sl. sau magh.)
RÚTĂ1 ~e f. Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de o persoană sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu. /<fr. route, germ. Rutte
R├ÜT─é2 ~e f. Plant─â erbacee cu miros p─âtrunz─âtor, nepl─âcut, cu tulpina ramificat─â, cu frunze mici, ├«nguste, ╚Öi cu flori galbene dispuse ├«n inflorescen╚Ť─â. /<lat. ruta
rut─â f. plant─â medicinal─â cu florile galbene, cultivat─â ╚Öi prin p─âr╚Ťile noastre (Ruta graveolens).
r├║t─â f., pl. e (lat. r├╗ta, it. ruta, fr. rue; germ. raute, pol. rus. rut. ruta. Neol. din sec. 17). O plant─â originar─â din sudu E┼şrope─ş ╚Öi cultivat─â ╚Öi pe la no─ş (ruta grav├ęolens). Se culege ├«n timpu ├«nfloriri─ş p. propriet─â╚Ťile e─ş emenagogice ╚Ö. a. ÔÇô ├Än Trans. virnan╚Ť.
RUTĂ s. drum, itinerar, parcurs, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., prin Mold.) șleau. (~ urmată de un vehicul.)
RUT─é s. (BOT.) 1. (Ruta graveolens) virnan╚Ť. 2. (Thalictrum flavum) ruti╚Öor-galben.
rută-sălbatică s. v. TĂMÎIȚĂ-DE-CÎMP.
RUT─é subst. (plant─â) < lat. ruta. 1. Rutea (17 B III 289); ÔÇô N. (16 B I 85); ÔÇô ╚Ťig. (16 B I 43). 2. Ruta╚Ö boier, 1437 (╚Ü-Rom 177; AO XVII 289).
RUTA L., RUT─é, VIRNAN╚Ü, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene p├«n─â ├«n estul Siberiei, cca 58 specii, erbacee, perene sau arbu╚Öti. Frunze glanduloase, aromatice, simple sau penat-sectate. Flori galbene sau verzi, caliciul persistent eu 4-5 sepale, corol─â cu 4-5 petale concave, cu marginea curbat─â, 8-10 stamine. Fruct, capsul─â sferic─â, semin╚Ťe numeroase.

Rut─â dex online | sinonim

Rut─â definitie

Intrare: rut─â
rut─â substantiv feminin
Intrare: Rut─â
Rut─â
Intrare: rut─â-s─âlbatic─â
rut─â-s─âlbatic─â substantiv feminin