rusticizare definitie

2 intrări

9 definiții pentru rusticizare

RUSTICIZÁ, rusticizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta caracter rustic. – Din engl. rusticize.
RUSTICIZÁRE, rusticizări, s. f. Acțiunea de a (se) rusticiza și rezultatul ei. – V. rusticiza.
RUSTICIZÁ, rusticizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta caracter rustic. – Din engl. rusticize.
RUSTICIZÁRE, rusticizări, s. f. Acțiunea de a (se) rusticiza și rezultatul ei. – V. rusticiza.
rusticizá vb., ind. prez. 1 sg. rusticizéz, 3 sg. și pl. rusticizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. rusticizéze
rusticizáre s. f., pl. rusticizări
RUSTICIZÁ vb. I. tr. A rustica. [< rustic + -iza].
RUSTICIZÁRE s.f. (Rar) Rustificare. [< rusticiza].
RUSTICIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracter rustic. (< engl. rusticize)

rusticizare dex

Intrare: rusticiza
rusticiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rusticizare
rusticizare substantiv feminin