RUSTICITÁTE s. f. Caracterul a tot ceea ce este rustic; fig. bădărănie. – Din fr. rusticité.

RUSTICITÁTE s. f. Caracterul a tot ceea ce este rustic; fig. bădărănie. – Din fr. rusticité.

rusticitáte s. f., g.-d. art. rusticitắții

rusticitáte s. f., g.-d. art. rusticității

RUSTICITÁTE s. (rar) rusticism.

RUSTICITÁTE s.f. 1. Caracterul a tot ce este rustic; (fig.) bădărănie. 2. Calitatea unei plante de a se adapta la intemperii. [Cf. fr. rusticité].

RUSTICITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este rustic; (biol.) bădărănie. 2. rezistență a unui animal sau a unei plante la intemperii. (< fr. rusticité)

RUSTICITÁTE f. rar Caracter rustic. /<fr. rusticité

*rusticitáte f. (lat. rusticitas, -átis). Caracteru de a fi rustic.

RUSTICITATE s. (rar) rusticism.